Sursa poza si informatii: Mediafax.ro

Lansat în 2017, programul Future Combat Air System (FCAS) are ca scop înlocuirea avioanelor Rafale și Eurofighter Typhoon până în 2040. Acest proiect comun al Franței, Germaniei și Spaniei a fost marcat de divergențe, iar recentele tensiuni dintre Berlin și Paris amenință să pună în pericol viitorul inițiativei, în contextul în care Europa caută să-și întărească apărarea în fața amenințărilor crescânde din partea Rusiei.

Nemulțumirile Germaniei

Potrivit unor surse citate de Politico, Ministerul german al Apărării a ridicat problema FCAS în discuțiile cu Airbus, compania responsabilă de dezvoltarea și construcția avionului în partea germană. Aceste conversații au evidențiat nemulțumirea Berlinului față de ceea ce oficialii consideră a fi o încercare a industriei franceze de a-și asuma un rol disproporționat în program. Această atitudine a determinat Germania să ia în considerare opțiuni alternative, inclusiv continuarea proiectului fără Franța.

Posibile noi parteneriate

Guvernul german explorează posibilitatea unei cooperări mai strânse cu Suedia sau Marea Britanie, ori chiar un parteneriat exclusiv cu Spania. De asemenea, oficiali ai forțelor aeriene germane au informat parlamentarii Bundestagului despre aceste opțiuni. În iulie, Parisul și Berlinul au convenit să încerce să aplaneze divergențele în toamnă și să decidă până la sfârșitul anului dacă FCAS va trece în Faza a doua a programului.

Provocările implicării noilor parteneri

Deschiderea proiectului către noi parteneri ar reprezenta o schimbare semnificativă. Marea Britanie conduce programul rival GCAP, în parteneriat cu Japonia și Italia, iar implicarea BAE Systems în două proiecte concurente ar putea genera conflicte de interese. Suedia, care nu face parte din GCAP, ar putea contribui la FCAS prin Saab, constructorul avionului Gripen. Ministrul suedez al Apărării, Pål Jonson, urmează să viziteze Berlinul săptămâna viitoare.

Disputele privind împărțirea muncii

Una dintre principalele probleme rămâne modul în care va fi împărțită munca, care inițial fusese planificată în mod egal între Franța, Germania și Spania. În vară, publicația germană de apărare Hartpunkt și Reuters au relatat că Dassault ar fi cerut 80% din lucrările la proiect, stârnind furie la Berlin. La o conferință de presă de miercuri, purtătorul de cuvânt al cancelarului german Friedrich Merz, Stefan Kornelius, a declarat că Berlinul și Parisul încă își aliniază pozițiile, dar a subliniat că cererea Berlinului este clară: "Împărțirea sarcinilor și a muncii în acest proiect de armament trebuie făcută în conformitate cu contractul", a spus el, adăugând că "nu există divergențe" între Berlin și Madrid.

Implicațiile politice interne

Dezbaterea din Germania are loc pe fondul frământărilor politice din Franța. Guvernul fostului premier François Bayrou a căzut luna aceasta în urma unui vot de neîncredere, ceea ce a deschis calea pentru ca Sébastien Lecornu să devină prim-ministru. Lecornu, care a fost anterior ministru al forțelor armate, a fost implicat direct în negocierile privind FCAS și este văzut la Berlin ca figura cu autoritatea necesară pentru a aduce Dassault la masa discuțiilor. Oficialii germani urmăresc cu atenție cum se va poziționa Lecornu. Dacă va folosi noua sa influență pentru a promova un compromis cu Airbus, FCAS ar putea trece în următoarea fază. Dar dacă va sprijini linia dură a Dassault privind împărțirea lucrărilor și conducerea, opțiunile de rezervă ale Berlinului cu Marea Britanie și Suedia, sau chiar un program exclusiv germano-spaniol, ar putea câștiga teren.

Perspectivele viitoare

În contextul în care Europa încearcă să-și consolideze apărarea în fața amenințărilor externe, colaborarea eficientă în proiecte precum FCAS este esențială. Cu toate acestea, divergențele actuale dintre Franța și Germania subliniază complexitatea coordonării în domeniul apărării. Deciziile care vor fi luate în perioada următoare vor avea un impact semnificativ asupra direcției în care se va îndrepta industria de apărare europeană și asupra capacității Europei de a răspunde provocărilor de securitate emergente.