Sursa poza si informatii: Mediafax.ro

În dimineața zilei de duminică, la reședința oficială Chequers, prim-ministrul britanic a fost deja activ de mai multe ore, după o noapte în care a purtat convorbiri telefonice cu lideri din Europa și Orientul Mijlociu. Scopul acestor discuții a fost gestionarea unei situații extrem de tensionate, care riscă să escaladeze într-un conflict de proporții, conform unei analize publicate de Sky News.

Mesajul transmis de liderul britanic a fost unul de calm și responsabilitate: Regatul Unit face eforturi pentru a stabiliza regiunea și pentru a încuraja o revenire la diplomație. Totuși, poziția guvernului britanic cu privire la atacurile Statelor Unite asupra Iranului a rămas ambiguă. Premierul a evitat să răspundă direct la întrebarea dacă Regatul Unit susține loviturile americane, semn că nu dorește nici să le valideze, dar nici să îl critice deschis pe președintele Donald Trump. Această ezitare s-a reflectat și în declarația comună emisă ulterior de E3 (Regatul Unit, Franța și Germania), care a recunoscut atacurile SUA, dar s-a concentrat pe punctul de consens: prevenirea obținerii de către Iran a unei arme nucleare.

De asemenea, guvernul britanic nu a comentat direct lipsa de reacție a administrației Trump la apelurile venite din partea aliaților europeni, inclusiv din partea liderului opoziției britanice, Sir Keir Starmer, care ceruseră public de-escaladarea situației, atât în cadrul summitului G7 din Canada, cât și în discuțiile purtate la Geneva.

Cu doar câteva zile înainte, premierul declarase că nu crede într-un atac iminent din partea SUA, în ciuda deciziei bruște a președintelui Trump de a părăsi summitul G7 și de a convoca consiliul său de securitate la Washington. Întrebat dacă se simte indus în eroare sau frustrat de lipsa de consultare, liderul britanic a vorbit despre o „situație în evoluție rapidă” și a reafirmat că Regatul Unit susține constant nevoia de de-escaladare.

Din perspectiva executivului britanic, o critică directă la adresa administrației Trump ar putea dăuna intereselor Regatului Unit. Prin urmare, Londra continuă să susțină soluția diplomatică și caută sprijinul altor lideri europeni pentru a evita o escaladare militară.

Înainte de atacurile americane, autoritățile de la Teheran au transmis clar că nu vor intra în negocieri cât timp Israelul continuă atacurile cu rachete asupra Iranului – o acțiune pe care Israelul încă o justifică și pe care nu intenționează să o oprească, cel puțin în acest moment.

La Washington, oficialii americani au declarat că unul dintre motivele intervenției militare a fost percepția că Iranul nu tratează cu seriozitate negocierile propuse de europeni la Geneva.

În aceste condiții, perspectivele pentru o soluție pașnică par tot mai îndepărtate. Bombardamentele recente riscă să adâncească și mai mult conflictul din Orientul Mijlociu, iar atmosfera la nivel guvernamental este marcată de incertitudine și pesimism.

Este puțin probabil ca Teheranul să se limiteze la represalii împotriva Israelului, în contextul în care atacurile SUA reprezintă o premieră istorică – primele lovituri aeriene americane directe asupra Iranului. Un răspuns slab ar putea fi perceput ca un semn de vulnerabilitate din partea regimului iranian.

Dar escaladarea conflictului ar putea atrage Marea Britanie într-un conflict mai amplu, pe care țara nu și-l dorește. Dacă Iranul ar ataca obiectivele americane, ar putea declanșa articolul 5 din Tratatul NATO (un atac asupra unuia dintre membri este un atac asupra tuturor) și ar putea atrage Marea Britanie într-o acțiune militară.

Dacă Iranul ar alege să atace SUA prin intermediul unor proxy-uri, bazele și obiectivele britanice ar putea fi amenințate. Primul ministru s-a străduit să sublinieze duminică că Marea Britanie nu a fost implicată în aceste atacuri.

Între timp, baza aeriană controlată de Marea Britanie de pe Diego Garcia nu a fost utilizată pentru a lansa atacurile SUA, în schimb fiind utilizate bombardiere B-2 dislocate din Guam. Nu a existat nicio solicitare de utilizare a bazei Diego Garcia, președintele acționând unilateral, subliniind dezinteresul său față de ceea ce are de spus Marea Britanie.

Lumea așteaptă cu nerăbdare să vadă cum va reacționa Iranul, în timp ce premierul mută mai multe resurse militare în regiune și, în același timp, dă telefoane. Premierul britanic poate fi profund împotrivă acestui război, dar nu are puterea de a-l opri.