Potrivit informațiilor AgerPres, convenția a fost concepută ca o completare a Convenției Patrimoniului Mondial din 1972. Spre deosebire de protejarea unor obiective sau situri, noul cadru internațional vizează elemente culturale transmise și păstrate în cadrul comunităților.

Ce prevede Convenția UNESCO din 2003

Statele semnatare pot să inventarieze, să protejeze și să promoveze elementele de patrimoniu cultural imaterial, în cooperare cu comunitățile care le păstrează și le transmit. Convenția oferă astfel un cadru pentru recunoașterea și susținerea acestor forme de patrimoniu, fără separarea lor de comunitățile purtătoare.

Adoptarea documentului la Paris, la 17 octombrie 2003, a stabilit și reperul calendaristic pentru marcarea anuală a zilei dedicate patrimoniului cultural imaterial.

Parcursul României în cadrul UNESCO

România a adoptat Convenția UNESCO prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005. Ulterior, la 20 ianuarie 2006, țara a depus instrumentele de ratificare. Acest pas a deschis posibilitatea înscrierii elementelor de patrimoniu cultural imaterial românești pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii.

În timp, România a construit un sistem destinat protejării și punerii în valoare a patrimoniului cultural imaterial. Acesta se bazează pe acte normative, instituții și organisme specializate, cu roluri în identificarea și susținerea acestui patrimoniu.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.

De reținut

Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial este celebrată pe 17 octombrie, data adoptării Convenției UNESCO de la Paris din 2003. România a adoptat convenția în 2005 și a depus instrumentele de ratificare în ianuarie 2006.