Sursa poza: Mediafax.ro

Într-o lume modernă și agitată, în care incertitudinile par să crească, rolul liderului de stat devine crucial în gestionarea situațiilor de criză. Candidații la prezidențiale din România au fost întrebați pe cine ar suna pentru sprijin politic în cazul unei catastrofe, iar răspunsurile oferite dezvăluie perspective diverse și strategii variate.

Crin Antonescu a subliniat importanța apelării la personalități de rang înalt din sfera internațională. El a menționat că, în funcție de problemă, ar apela la președintele SUA sau președinta Comisiei Europene, dar și la alți politicieni europeni importanți precum Ursula von der Leyen, Antonio Tajani sau Viktor Orban. Antonescu a accentuat că un președinte adevărat trebuie să fie un lider capabil să sune la cine trebuie, pentru a menține România în siguranță și stabilitate.

Pe de altă parte, Elena Lasconi a ales o abordare diferită, afirmând că va colabora îndeaproape cu consilierii săi din diverse domenii. Fără a numi figuri politice specifice, Lasconi s-a angajat să vorbească cu oamenii potriviți intern și să creeze un consens printr-o bună consultare interdisciplinară.

Cristian Terheș, cunoscut pentru perspectivele sale suveraniste, a declarat că are numeroase contacte în SUA, dar nu le-a folosit și nu intenționează să facă acest lucru, afirmând că un lider suveranist ar trebui să rămână concentrat pe resursele interne ale națiunii.

Într-o notă interesantă, Lavinia Șandru a menționat că ar putea apela la lideri internaționali como Donald Trump sau Giorgia Meloni, dar a accentuat importanța păstrării unei legături puternice cu rădăcinile naționale și culturale.

Victor Ponta, cu experiența sa de fost prim-ministru, a subliniat existența a trei tipuri de crize: militare, economice și urgențe. Pentru fiecare, are contacte clare: președintele Trump pentru situații militare, Christine Lagarde și Ursula von der Leyen pentru probleme economice, iar aliații regionali, precum Turcia și Polonia, pentru urgențe.

Sebastian Popescu preferă să lucreze cu decidenți politici cu care România are deja stabilite legături diplomatice, adaptându-se la situație și păstrând contactele cu liderii relevanți problemei în cauză. Într-o situație urgentă, el consideră alianțele cu vecinii ca fiind esențiale.

Silviu Predoiu, cu un background solid în domeniul securității, evidențiază importanța epuizării tuturor opțiunilor interne înainte de a solicita ajutor extern. Totuși, în cazul în care situația o impune, el ar începe dialogul cu liderii UE, SUA și Turcia, și ia în calcul și relații cu China.

John Ion Banu și Daniel Funeriu nu au oferit nume specifice, amândoi punând accent pe resursele și soluțiile interne. Banu, cu un punct de vedere pragmatic, amintește de sprijinul pe care România, ca membru al UE și NATO, îl poate primi de la aceste organizații.

În final, Nicușor Dan aduce o perspectivă interesantă, subliniind potențialul imens al expertizei din diaspora și Republica Moldova. El observă că, în unele cazuri, cooperarea și reacțiile din afara țării noastre pot aduce inovație și soluții rapide la provocările dificile.

Astfel, între lideri suveraniști, strategi orientați spre alianțe internaționale și abordări axate pe soluții interne, candidații la prezidențiale prezintă idei și soluții variate pentru protejarea intereselor României. Aceste răspunsuri evidențiază diversitatea politică și strategii de conducere, reflectând complexitatea deciziilor în fața unor crize majore.