Bomba nucleară a Iranului: Israelul acuză dar CIA spune că nu există
Sursa poza si informatii: Mediafax.ro
În noaptea dintre 12 și 13 iunie 2025, Israelul a lansat o operațiune militară de amploare, denumită „Raising Lion”, având ca scop distrugerea presupuselor facilități nucleare ale Iranului. Printre țintele vizate s-au numărat instalații strategice, comandanți militari de rang înalt și oameni de știință bănuiți că participă la dezvoltarea unei arme nucleare. Această acțiune a fost justificată de un raport recent al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), care avertiza că Iranul a acumulat suficient uraniu îmbogățit pentru a construi o armă nucleară într-un viitor apropiat.
CIA concluzionează: Iranul nu dezvoltă o bombă
Spre deosebire de poziția fermă a Israelului, o evaluare a CIA, publicată în martie 2025, stipulează clar că „Iranul nu produce o armă nucleară”. Serviciile de informații din Statele Unite consideră că regimul de la Teheran deține atât capabilitățile, cât și expertiza necesară pentru a fabrica o bombă, însă nu a luat încă hotărârea definitivă de a face acest pas. Această perspectivă este împărtășită și de anumiți analiști occidentali, care subliniază lipsa unor dovezi concludente privind o decizie oficială a autorităților iraniene de a transforma potențialul nuclear în realitate.
Un istoric marcat de radioactivitate: Iranul și dosarul nuclear
Iranul deține un program nuclear destinat uzului civil încă din anii 1950, inițiat sub tutela americană în cadrul inițiativei „Atomilor pentru Pace”. După Revoluția Islamică din 1979, contextul s-a complicat semnificativ. În 2002, dezvăluiri referitoare la existența unor instalații secrete la Natanz și Arak au reaprins îngrijorările internaționale. Au urmat sancțiuni impuse de ONU și acuzații de încălcare a prevederilor Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare. Iranul a susținut constant că programul său are un scop exclusiv pașnic, argumentând chiar prin invocarea unei fatwa, un edict religios care interzice deținerea armelor nucleare.
Acorduri anulate și convorbiri suspendate
În 2015, Iranul a semnat Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA), cunoscut și sub denumirea de acordul nuclear iranian, care viza limitarea capacităților nucleare ale Teheranului în schimbul ridicării sancțiunilor impuse. În 2018, administrația președintelui Trump s-a retras unilateral din acest acord, relansând o politică de presiune economică maximă asupra Iranului. De atunci, negocierile au avut un caracter intermitent, desfășurându-se cu pauze. În cursul anului 2025, fusese anunțată o eventuală reluare a discuțiilor indirecte dintre Statele Unite și Iran. Totuși, ofensiva militară lansată de Israel a determinat o sistare bruscă a acestor tratative.
Uraniu, sancțiuni și diplomație în impas
Cel mai recent raport emis de AIEA, datat 31 mai 2025, a generat din nou un semnal de alarmă. Conform documentului, Iranul ar poseda stocuri considerabile de uraniu îmbogățit la nivelul de 60%, aproape suficient pentru a produce o armă nucleară, fiind necesară doar o suplimentare a îmbogățirii până la 90%. Deși nu există dovezi concrete că acest uraniu a fost deja prelucrat în scopuri militare, există motive de îngrijorare. Nivelul accentuat de secretomanie al guvernului iranian și refuzul cooperării depline cu inspectorii internaționali au amplificat neîncrederea și suspiciunile.
Realitate palpabilă sau simplu pretext?
Pentru statul Israel, amenințarea nucleară iraniană este percepută ca fiind iminentă și evidentă. Pe de altă parte, conform evaluării CIA, aceasta este doar o posibilitate latentă. Regimul iranian continuă să insiste că programul său nuclear servește exclusiv scopuri civile și defensive. Cu toate acestea, în spatele cortinelor marilor puteri, suspiciunile persistente, regimul de sancțiuni și acțiunile militare aeriene riscă să exacerbeze situația. Un dosar complex legat de programul nuclear ar putea degenera ușor într-un conflict regional de proporții uriașe.
Criza actuală: încredere reciprocă și echilibru de putere
Criza actuală dintre Israel și Iran depășește simpla problemă a armelor nucleare. Ea vizează, de fapt, chestiuni legate de încredere reciprocă, echilibrul fragil de putere din regiune și cine va decide să acționeze primul. În lipsa unor canale diplomatice eficiente și stabile, există un risc semnificativ, iar adevărul ar putea ajunge să fie acoperit de ruinele arse ale unui nou conflict militar.
